sâmbătă, 10 februarie 2018

Crâmpeie de lectură



 tablou in uleiCarluccio Barlenghi stătea așezat pieziș la căldura căsuței debarcaderului din Mandello del Lario. În acel moment al nopții aștepta, prins de mrejele somnului, acostarea celei din urmă bărci ce venea dinspre Lecco şi se îndreapta spre Bellaggio. Imediat după ce aceasta s-ar fi îndepărtat de la țărm, Carluccio ar fi însemnat faptul în jurnalul traficului, ar fi închis obloanele căsuței de gardă, după care nu i-ar fi rămas să facă nimic altceva decât să se întoarcă acasă. S-a uitat nerăbdător la ceas: era ora 23:39. Ambarcaţiunea, în caz că sosea la timp, ar fi trebuit să ajungă la 23:52 pentru a-şi relua plutirea spre destinație la 23:55. Barlenghi a calculat că s-ar fi aflat încă înainte de miezul nopții sub cearceafurile moi alături de soția sa, o femeie corpolentă și posacă care îi domina atât trupul cât şi sufletul.

Breva (un vânt de seară, caracteristic zonei, care suflă dinspre lac spre munte), uneori uscat şi alteori umed, îşi opri anevoie curenţii de aer dând start, ca prin magie, procesului de evaporare lentă a ceţii de pe suprafaţa lacului. Colina Ghisallo se contura posomorâtă şi întunecată, împiedicând vederea spre cea mai mare parte a cerului. Barlenghi îşi ciuli urechile: i se păru că aude o bufnitură surdă dinspre lac. Dar s-ar putea ca imaginaţia să-i fi jucat festa din cauza întuneriucului şi a tăcerii ce învăluia întreaga comună. De altfel, în afară de clipocitul apei, pe malul lacului nu se auzea nimic altceva. Omul îşi scutură umerii, căscând larg, îşi reluă ziarul mototolit şi se cufundă din nou în lectura ştirilor locale. În scurt timp, un clinchet slab ce-şi făcea loc tot mai vioi prin ceaţa densă l-a smuls din monotonia care îl învăluia încet încet. Glasul frenetic al clopoţelului de bord se făcea tot mai îndrăzneţ, în timp ce barca se apropia tot mai mult de malul lacului. Barlenghi examină căsuţa cu circumspecţie. Apoi a deschis dulăpiorul din care a scos o sticlă de ţuică, a băut direct din gătul sticlei şi a pus-o la loc pe furiş. După aceasta, şi-a ridicat gulerul hainei şi a ieşit afară pentru a pregăti ancorajul şi pasarela de lemn. Un spectacol fantomatic şi totodată fascinant îi apăru în faţa ochilor. Ceaţa densă ocupa un spaţiu de circa patru metri deasupra apei iar cerul era neted şi întunecat.

La bord se aflau doar doi călători zăpăciţi de somn şi de frig. Contabilul Crivelli, un om robust dar blajin care îşi făcea datoria într-o bancă din Milano şi care se întorcea acasă în fiecare seară la oră târzie, a fost primul care a coborât din barcă: prefera barca în locul trenului pentru că îi permitea să-şi ia cina la Lecco şi să mai şi facă o plimbare prin localitate. În spatele acestuia, un necunoscut fără bagaje, înfăşurat într-o haină lungă şi neagră ce-i oferea un aspect sumbru. Pe cap purta o pălărie neagră îndesată pe ochi şi păşea ajutându-se cu un baston, din cauza căruia, corpul căpăta o postură înclinată. Înaintând pe pasarela strâmtă, era cât pe ce să-l lovească pe Barlenghi dar a mers înainte fără nici măcar să-şi ceară scuze. Acesta din urmă făcu un gest cu capul, în semn de înţelegere, spre comandantul ambarcaţiunii, retrăgându-şi funia. Imediat ce a retras şi pasarela şi-a dat seama că zgomotul înăbuşit pe care îl auzise în prealabil încă nu a dispărut. Era o bufnitură aproape concomitentă cu zgomotul apei dar care, totuşi, se evidenţia clar de acesta. Venea de sub debarcader. Barlenghi se aplecă peste balustradă pentru a-i căuta sursa. Bineînţeles că în acea beznă nu era deloc uşor să vezi ceva, iar ceaţa complica şi mai mult cercetarea faptului. Măcar dacă ar fi fost lună plină! În sfârşit, după ce s-a holbat cu insistenţă timp de circa un minut la stâlpii de ancorare, i s-a părut că desluşeşte obiectul. Părea să fie un sac. Un sac mare de pânză, de culoare închisă, care se mişca înainte şi înapoi sub bordul debarcaderului, incapabil de a ieşi în larg dar şi să se oprească la mal. Barlenghi s-a lăsat în genunchi pe lemnul lustruit şi umed, s-a sprijinit în coate şi a întins gâtul spre apă. Dacă ar fi trecut cineva pe acolo în acel moment, l-ar fi luat de un nebun. Dar nu-i păsa de aceasta absolut deloc. Neglija în totalitate faptul că jumătate din locuitorii comunei erau mai mult decât siguri că omului "îi lipseşte o doagă". Era foarte curios să descopere ce ar putea ascunde acel sac misterios care, în clipa în care se apropia de ţărm şi părea că acolo se opreşte, în aceeaşi clipă se şi îndepărta de circa jumătate de metru, atât cât era suficient ca să rămănă pe linia de plutire. După o examinare ulterioară, mai atentă, lui Barlengi îi îngheţă sângele în vene: ceea ce vedea nu era deloc un sac mare ci trupul unui om mort ce plutea la o distanţă de câţiva metri de la el.





miercuri, 22 octombrie 2014

Prin lume calator (continuare) - Imagini din Brugge

Dragi prieteni, dupa cum am promis in articolul precedent, revin aici cu o serie de imagini din orasul medieval Brugge (Belgia) insotite de o minunata lucrare a lui Frederic Chopin - Studiul op.25 in F major, in interpretarea pianistei de origine ucraineana Valentina Lisitsa


Va astept cu comentarii si va doresc vizionare placuta!

joi, 16 octombrie 2014

Prin lume calator

Suntem niste fiinte stranii noi, oamenii... (videoclip)

Expusi decenii in sir la orice fel de pericole, intimidati dar si tentati de visuri de cele mai multe ori irealizabile, mergem inainte fiecare pe drumul sau, ne alinam sufletele prin lacrimi si ne intarim firea prin experiente mai mult sau mai putin utile. Ne simtim mari atunci cand reusim sa realizam ceva important (in ochii nostri si a omenirii in general) si ignoram deseori cele mai simple legi ale naturii omenesti. Sentimentele "curg siroaie" iar timpul ne imprastie in lume ca pe niste seminte uscate purtate de vant". Astazi suntem aici iar maine nu se stie...

Grand Place, Bruxelles, BE.
M-am regasit in starea mea de trista nostalgie (o fi mai mult din cauza schimbarii anotimpului) rasfoind cartelele electronice incarcate cu poze si videoclip-uri. Cu nostalgie, zic, pentru ca asa mi-e firea - imi e drag ce nu am si doresc ce nu pot avea (aceasta fiind si firea fiintei umane in general), oriunde m-as afla ma simt acasa si ma indragostesc de locurile peregrinarilor mele, si jinduiesc mereu la acele meleaguri, la timpul care a trecut si imaginile frumoase care imi raman in memorie.

Asa mi s-a intamplat (mi se intampla inca..) si cu senzatiile pe care mi le-a lasat calatoria in Belgia. Stiti despre aceasta din articolul din vara trecuta, "Apropo de nori". Acea permanenta de circa 2 luni mi-a oferit posibilitatea de a vedea lucrurile dintr-o perspectiva mai larga decat cea a unui turist obisnuit.

joi, 9 octombrie 2014

J. S. Bach si remediul contra insomniei

Insomnia...

Cu totii avem de a face cu insomnia, mai devreme sau mai tarziu, intr-o forma sau alta. Fiecare are metoda lui de a o "da jos din pat". Va propun mai jos o istorioara legata de marele geniu al muzicii, Johann Sebastian Bach si de solutia lui in lupta cu lipsa de somn.

Nu se stie de ce fel de insomnie a suferit Contele Keyserlingk, ambarsadorul Rusiei in Saxonia in anul 1742 dar problema lui a fost la originea unei legende care merita din plin toata atentia, povesteste despre una dintre capodoperele lui J. S. Bach si anume "Variatiunile Goldberg".

Se spune ca contele Keyserlingk era 'hartuit' de responsabilitatile pe care le includea mandatul sau si care ii producea o stare de insomnie permanenta. Acesta se afla deja intr-o stare precara de sanatate si, pentru a-si atenua suferinta avea la dispozitia sa un tanar si realizat clavecinist pe nume Johann Teophil Goldberg de paisprezece ani.

Keyserlingk mergea deseori la Leipzig, unde s-a imprietenit cu Bach si, pentru a invinge insomnia, i-a cerut compozitorului sa compuna o lucrare pentu clavecin care i-ar facilita toleranta si anxietatea noptilor nedormite, o melodie care ar fi in acelasi timp vesela dar si duioasa, care i-ar face companie si l-ar sustrage de la gandurile lui triste. Tanarul Goldberg, un student al maestrului, ar fi trebuit sa interpreteze lucrarea pe timp de noapte intr-o odaie adiacenta dormitorului stapanului.

Bach a acceptat propunerea si a scris o serie de variatiuni denominate "Variatiunile Goldberg", care s-a bucurat de un succes atat de mare din partea "clientului" dar si din partea interpretului, incat maestrul a fost recompensat cu o cupa de aur cu 100 de monede Louis, si acestea de aur.

In cele din urma "Variatiunile Goldberg" s-au dovedit a fi o varianta mai sofisticata a remediului popular de numarare a oilor in lupta cu insomnia. Piesele care se succed au forme diferite si pline de fantesie din care fac parte variatii canonice, libere, pline de umor, miscari de Adagio, cantece populare germane, melodii si jocuri muzicale in cel mai pur stil al lui Bach.
 
In conclusie, vindecarea insomniei prin intermediul muzicii.
Legenda este cu siguranta distractiva si, acum stim cu totii ca, are la baza sa un caz real.

Incercati ca sa credeti!

PS: Dar, ma intreb intr-un final: pe timpurile lui Bach, nu existau cantece de leagan? Voi ce metode aveti pentru a va ajuta in asa cazuri?



vineri, 27 iunie 2014

Apropo de nori...

Bine v-am regasit, dragi prieteni!

Nu am scris de ceva vreme pe blog si, gandindu-ma acum la un motiv, nu gasesc nici macar o scuza cat de cat plauzibila. As fi putut sa gasesc putin timp, as fi putut sa gasesc si un subiect interesant dar, probabil, caldurile verii mi-au pus toate simturile in "stand-by"...

In schimb am facut o mica calatorie la Bruxelles si as dori sa impartasesc cu voi cateva imagini interesante (din pacate facute cu telefonul) a unei furtuni care s-a declansat in cerul acestui oras minunat.

Vreau sa va mai spun ca in Belgia (aflata fiind la nord-vestul Europei) apusul soarelui are loc la o ora mult mai tarzie decat in zona centrala, dupa cum e si normal sa fie, si eu nu am reusit in cele trei saptamani de sejur sa ma obisnuiesc sa ma culc in jurul orei 22 cu soarele in ochi.

Va salut acum si va las sa admirati imaginile facute de la etajul 6, dorindu-va o vara minunata. Pe curand!

furtuna

luni, 31 martie 2014

1 aprilie - Pacaleli cu stil

Traditia de a pacali pe cineva in ziua de 1 aprilie nu este una noua si nu are origini clare. Se presupune ca are legatura cu echinoctiul de primavara care are loc pe 21 martie. Inainte de adoptarea calendarului gregorian in anul 1582, era sarbatorit ca Sfarsit de An de culturi absolut diferite precum Roma antica sau India. Pe timpuri, sfarsitul de an era sarbatorit din 25 martie pana in 1 aprilie, pana cand papa Gregorio al XIII-lea la modificat printr-un decret special, fixandu-l pe data de 1 ianuarie. In urma acestui decret, in Franta s-a creat traditia de a inmana colete-cadouri goale. 

Dat fiind ca traditiile sunt foarte asemanatoare in intreaga Europa, unii dintre oamenii de stiinta au facut "un pas in urma" si au dezvoltat o alta ipoteza a originii acestora, pornind de la mitul Prozerpinei - Zeita prosperitatii si a primaverii care, dupa ce a fost rapita de Pluto (unchiul sau), este cautata in zadar de mama ei, pacalita de o nimfa in timpul sarbatorii pagane in numele zeitei Venera.


Se mai presupune ca aceasta traditie a pornit de la primii crestini, urmasi ai lui Cristos care aveau obiceiul sa se identifice cu semnul unui peste - numele caruia in limba greaca forma acrostihul frazei "Isus Cristos, Fiul Salvatorului".

Acestea fiind spuse, vreau sa readuc in amintirea tuturor cateva dintre glumele cele mai reusite din intreaga lume.

vineri, 28 martie 2014

Insula Dezolarii

Era anul 1853.

William Glass in varsta de 66 de ani a avut ghinionul de a se imbolnavi si muri de cancer. 

Moartea lui a constrans, trei ani mai tarziu, 25 de membri ai familiei sale sa emigreze in New Bedford, Massachusetts unde locuiau rudele lor. Un an mai tarziu, alte 45 de persoane au plecat in aceiasi directie impreuna cu preotul Taylor, ajungand in Riversdale, in Sud Cape Province (Africa de Sud), ca mai tarziu, sa se stabileasca cu totii pe o insula situata la 2816 km de Africa de Sud si 3360 km de America de Sud cu nume de Tristan da Cunha. In asa fel, 28 de persoane, membri a patru familii, au format comunitatea cea mai isolata din lume. 

luni, 24 martie 2014

Istorii din tablouri

Pluta Meduzei

Dragi prieteni, incep astazi un nou ciclu de articole dedicate picturilor celebre. Dar nu intentionez sa descriu tablourile in sine si maiestria pictorului ci "povestea" din spatele acestora.

Primul articol este inspirat di trista si totodata fascinanta istorie a fregatei francese cu numele "Meduza", redata de pensula pictorului si litografului francez Théodore Géricault - "... martor al unor vremuri de rascruce, cand o lume invechita se prabuseste si cedeaza locul unei noi epoci care se naste", potrivit Wikipedia.


Tabloul lui T. Gericault cunoscut sub numele de "Pluta Meduzei", finalizat cand artistul avea doar 27 de ani, reda un fapt real ce a avut loc in anul 1816 si anume, scufundarea navei franceze "Meduza" in largul actualei Mauritania.

Din cauza deciziilor pripite ale capitanului, Hugues Duroy de Chaumareys care, pe langa faptul ca nu mai naviga de circa 25 de ani, nici macar nu cunostea acele locuri, ceea ce a dus la impotmolirea navei in fundalul nisipos.


Mai mult de 250 de pesoane s-au salvat multumita salupelor dar echipajul in numar de 147 a fost imbarcat pe o pluta de circa 20 de metri lungime si 7 largime, dintre care doar 13 au ajuns acasa. Lucruri teribile au avut loc in timp ce marinarii navigau la cheremul valurilor. Pluta a condus pe supravietuitori la frontierele experientei umane - innebuniti, insetati si infometati, marinarii au aruncat peste bord rebelii, au mancat pe tovarasii lor morti si i-au ucis pe cei mai slabi.

vineri, 21 martie 2014

In Memoriam (video)

de J.S.Bach
Continuam astazi, dragi prieteni, ciclul "In Memoriam" dedicat personalitatilor celebre din toate timpurile. Si, pentru ca in ziua de 21 martie al anului 1685, intr-o familie de muzicieni profesionisti din Germania s-a nascut cel mai mare geniu al muzicii, compozitor, dirijor, organist, violonist si pedagog german, indragit si ascultat atat de cei in varsta cat si de tineri, si anume Johann Sebastian Bach, nu puteam sa trec cu vederea acest eveniment. Dar nu intentionez sa-i scriu din nou biografia si nici lista operelor pe care, chiar si daca partial, le cunoasteti cu totii.

Am sa vorbesc doar despre cateva intamplari curioase din viata compozitorului, pe care, sper ca multi dintre voi, inca nu le-ati aflat.

J.S. Bach avea doar 9 ani cand a fost nevoit sa se mute in casa fratelui sau mai mare, Johann Christoph Bach, organist in Ordruf, Germania. Pe tot parcursul sederii lui, copilul a copiat, studiat si interpretat muzica. Un episod interesant referitor la curiozitatea tanarului compozitor a ramas in amintirea fratelui sau: neavand somn, intr-o noapte, cand intreaga familie era scufundata in somnul cel mai dulce,

joi, 20 martie 2014

In memoriam

"Ca o piesa de teatru, asa este viata: nu intereseaza cat de mult a tinut, ci cat de frumos s-a desfasurat"
Seneca

Viata unui Om este o mica parte din Universul existential, plina de lucruri interesante, daca Omul stie sa le vada. Fiecare zi ar putea sa ne daruiasca ceva nou, ceva frumos, ceva deosebit. Trebuie doar sa deschidem bine mintea si ochii si sa privim cu multa atentie in jur.

Daca am cauta oamenii ilustri care s-au nascut intr-o zi anume pe parcursul anilor si ne-au imbogtit existenta prin activitatea lor, lista nu ar mai avea sfarsit. 

T. Aman, autoportret, sursa imagine
THEODOR AMAN - astazi se implinesc 183 de ani de la nasterea pictorului roman (m. 19/08/1891) care a contribuit activ la fondarea primei scoli de arte frumoase la Bucuresti si Iasi in anul 1864.

"Deschizator de drumuri in pictura laica romaneasca, Theodor Aman a lansat aproape toate temele majore ale scolii nationale, mai putin natura moarta. De numele lui Aman se leaga primele peisaje, primele scene citadine, primele tabouri istorice, primele opere traditionaliste. Pictura “In gradina [autorului]” este una dintre cele 80 de opere din Patrimoniul National catalogat de Ministerul Culturii si care poarta semnatura vechiului pictor. "
ulei pe panza
T. Aman, "In gradina", ulei pe panza



joi, 13 martie 2014

Socrate la concursul de frumusete

Sa  ne oprim un pic sa cugetam, dragi prieteni, ce este frumosul?

Astazi criteriul frumosului este foarte distorsionat sau mai bine zis restrans, pus in catusile arogantei si materializat, incat a devenit un etalon de neatins, inaccesibil celui mai mare numar de oameni simpli. Cel putin asa cred ei, omenii simpli. Dar cum ati raspunde voi daca vi s-ar pune intrebarea "Ce este frumosul?"

Am ales sa amintesc in acest articol bine cunoscutul episod din viata filozofului grec, "eternul copil" precum era considerat din cauza obiceiului de a dialoga prin intermediul intrebarilor, negand totul si dand raspuns la o intrebare cu o alta intrebare, Socrate, care nu a ramas mut in fata unei dileme de acest fel.


marți, 11 martie 2014

E primavara, iarasi primavara!!!



 "Cititor de proza" la care va invit sa participati, inscriindu-va 
bineinteles mai intai,  cu poezii sau proza dar si sa cititi perlele inedite iesite proaspat de sud condeiele membrilor acestui grup.
Lectura placuta!


AM PRIMIT UN CADOU

DINCOLO DE NORI : AM PRIMIT UN CADOU: De la Rodica ! Tocmai de acolo din Italia...

Dragi prieteni, va invit sa cititi articolul pe care l-am scris la invitatia unui partener si pe  blogul acestuia (Dincolo de Nori) ca sa descoperiti o reteta originala si rapida a unui tip de sandwich italian. Nu va spun mai mult de atat decat ca merita gustat! (click pe unul dintre link-urile de mai sus)

miercuri, 5 martie 2014

Artisti celebri

Curtis Fuller - Jazz Trombonist - (vezi video in josul articolului)


Curtis Fuller este un interpret de origine giamaicana nascut in SUA in anul 1940. Ramas orfan la o varsta frageda, se dedica total studiului trombonului.

Într-o carieră care a durat peste 60 de ani, zeci de înregistrări și nenumărate concerte, Curtis Fuller este larg recunoscut ca fiind unul dintre cei mai buni trombonisti din istoria jazz-ului a celui mai influent si respectabil studiou de inregistrari dintotdeauna - Blue Note Records, cu care a inregistrat patru albume.

Curtis Fuller a fost un supravietuitor remarcabil, să nu mai vorbim de un interpret consecvent și versatil, de-a lungul întregii sale cariere. Ideile sale melodice sunt inventive și impecabil executate, cu o articulație rapida și definitiva. Tonul lui asigurat și intonația sunt in aceeasi masura stralucite si perfecte. Fuller are capacitatea de a rămâne în limitele sale, reusind sa se ​​"uneasca" cu colegii săi din prima linie si contribuind cu solo-uri proprii, chiar și în compania lui John Coltrane.

luni, 3 martie 2014

Curiozitati despre Carnaval

Chiar daca perioada Carnavalului in lume e in faza de incheiere, am hotarat sa scriu cateva randuri referitor la aceasta minunata traditie.

Potrivit Enciclopediei libere WikipediA, etimologic, cuvantul "carnaval" se trage di dialectul milanez ("carne vale") si inseamna "adio carne".  Sarbatorirea festivitatilor inainte de Pasti, a fost impusa de biserica si reprezinta perioada care preceda postul in special in tarile crestine, cand au loc petreceri populare cu care alegorice, focuri de artificii, iar participantii sunt in mod obligatoriu deghizati.

Multe alte evenimente de acest fel au loc in intreaga lume: in localitatea indiana Goa, paradele sunt insotite de batai cu apa; belgienii din Binche sunt renumiti pentru bataile cu portocale; olandezii pun in scena nunti; spaniolii din Tarragon dau foc unui butoi enorm; grecii din Patras se pun pe cautat comori.

Cunoastem bine din vazute sau auzite si Carnavalul din Venetia, acel din Nice si acel din Rio de Janeiro care s-au transformat intr-o adevarata industrie.

Am ales, insa, sa pun accentul pe Carnavalul din Nice. De ce? Pentru ca mi se pare cel mai original datorita faptului ca este unicul care are o tema anumita si in fiecare an diferita. Nu mai zic nimic ci va las, dragi cititori, sa "savurati atmosfera delicioasa" a Carnavalului 2014 din acest oras extraordinar.




Sarbatori fericite in continuare!

duminică, 2 martie 2014

Legende aproape uitate

 CAPRICII LA INCEPUT DE PRIMAVARA: ZILELE BABELOR.

Dragi cititori, va invit sa cititi un articol foarte interesant referitor la Zilele babelor, dupa cum se vede din titlu. Multumesc autorului si va doresc "Babe cuminti!".
(SURSA IMAGINE)



vineri, 28 februarie 2014

Aristofan: mitul celor doua jumătati din Simpozionul lui Platon

"Banchetul" de Platon
Mitul lui Aristofan este present intr'unul din dialogurile filozofului grec Platon numit "Banchetul" in care propune sa fie pusa in discutie tema dragostei. 

Este una dintre poveștile cele mai fascinante care încearcă să explice cautarea continuă de catre oameni a propriei sale jumătati complementare. Filosoful ii dă cuvantul lui Aristofan  care, cu un mit, încearcă să explice nașterea dorinței de a fi în doi dar si devianța sexuală, cum ar fi homosexualitatea.

"Pe timpuri oamenii erau ființe perfecte, nu le lipsea nimic și nu exista nici o distincție între bărbați și femei, dar Zeus, invidios de astfel de perfecțiune, i-au împărțit în două: de atunci fiecare dintre noi este în permanentă căutare a jumătatii sale ... "

vineri, 13 decembrie 2013

Wild Carpathia - documentar


In ultimii ani se vorbeste mult despre protectia si prezervarea naturii, si multe sunt discutiile care neaga posibilitatea de a pune progresul tehnologic la indemana oamenilor fara a distruge patrimoniul ecologic al omenirii. In timp ce unii nu fac altceva decat sa discute, altii au trecut la fapte. Va propun sa vizionati un mic documentar Travel Chanel filmat de Alasdair Grant care sunt sigura ca o sa va placa si care ne povesteste, dupa cum va dati seama din titlu, despre natura inca pura a Carpatilor dar si despre viata de zi cu zi a oamenilor din aceasta zona minunata.