miercuri, 30 mai 2012

Scurt istoric al vinului...

O istorie lungă, o chimie complexă – pentru unii, mai degrabă un fel de alchimie -, o carieră splendidă în literatură – ce alt produs alimentar a mai fost cântat atât de des şi cu atâtea laude? -, leac şi hrană, însoţitor al omului şi la petreceri cu lume multă, şi în meditaţii solitare, vinul e una dintre marile izbânzi culturale ale omenirii. Au trecut nişte mii bune de ani de când l-am descoperit şi îl tot perfecţionăm. Iată-ne în secolul XXI: ce mai facem azi cu vinul? Ce virtuţi noi, ce cusururi ori ce întrebuinţări i-am mai găsit? Mai seamănă el cu vinul strămoşilor? Vom mai avea vin peste o sută-două de ani? Orice s-ar zice, sunt nişte întrebări la care merită să ne străduim să găsim nişte răspunsuri.

Întâmplări vechi şi noi, prevestiri pentru viitor
Într-un acces de puritanism năprasnic, Burebista a pus să fie distruse viile, lăsând bietul popor dac fără băutura lui de suflet - asta e, probabil, anecdota noastră preferată din întreaga istorie a vinului. Pe următoarele locuri în topul popularităţii se situează asocierea dintre Ştefan cel Mare şi vinul de Cotnari, precum şi laudele aduse de Dimitrie Cantemir vinurilor moldoveneşti în a sa Descriptio Moldaviae. Acestea şi multe altele sunt câteva dintre faptele cuprinse în povestea lungă şi cu buchet bogat a vinului. Istoria de peste zece milenii - după estimările unor arhelogi - a vinului e împodobită cu multe alte întâmplări, tragice, comice sau nici aşa, nici aşa, dar pasionante în felul lor, pentru cei care percep imaginea de ansamblu şi înţeleg vinul ca pe o părticică din mozaicul complicat al evoluţiei culturale a umanităţii.

Dar acestea sunt întâmplări vechi. Ce se petrece însă cu vinul în zilele noastre?
 
Ce noutăţi despre el aduc cercetările medicale de ultimă oră? Ce-au mai descoperit, în legătură cu vinul, studiile de psihologie? Ce se întâmplă şi ce se va întâmpla cu vinul în condiţiile încălzirii globale, care nu iartă nimic?
Iată că, departe de a fi bine cunoscut şi perfect înţeles, în ciuda lungii sale legături cu omul, vinul naşte în continuare întrebări, mirări, revelaţii. Pentru ilustrare, trecem în revistă câteva descoperiri interesante şi recente ce au în centru vinul.
Ziceam că schimbările climatice nu iartă nimic de pe planeta asta, deci nici vinul nu va scăpa influenţei acestui fenomen. De altfel, efectele sunt deja perceptibile.

Dar, dacă unele regiuni viticole (de azi) îşi vor pierde supremaţia, s-ar putea să asistăm, în Europa, la înaintarea viţei de vie spre nord, până la latitudini la care azi, într-o climă rece, aspră, cresc doar ierburi şi arbuşti mărunţi.
Acum câteva secole, cam între anii 950- 1250, a existat în Europa o epocă - numită de specialiştii climatologi Perioada Caldă Medievală - când clima Angliei, de pildă, era mult mai blândă decât acum. Pe atunci, după cum dovedesc textele medievale, viţa de vie creştea pe suprafeţe destul de mari în partea de sud a Angliei. Odată cu secolul al XV-lea, viticultura engleză a decăzut. Unii pun faptul pe seama desfiinţării, de către regele Henric al VIII-lea, a mânăstirilor, cărora le aparţineau viile, în marea lor majoritate. Alţii însă, amintesc că Perioada Caldă Medievală a fost urmată de una de răcire accentuată a climei, denumită ulterior Mica Eră Glaciară (aproximativ între anii 1500 şi 1850), care nu a rămas fără influenţă asupra viei şi vinului din spaţiul britanic. În secolul XX, Anglia a început din nou să facă vin - e un producător minor, dar podgoriilor din sudul insulei le merge destul de bine. Să fie oare clima mai potrivită acum decât în urmă cu 500 de ani? Foarte posibil. Încălzirea globală - indifernt că e din vina noastră sau a ciclurilor cosmice asupra cărora nu avem nicio putere - e un fenomen real. Cine ştie dacă, peste vreo 200 de ani, nordul Scoţiei nu va deveni o importantă zonă de podgorii?
Aprecierea unui vin este, aşa cum v-ar spune orice expert degustător, un proces complex, care trebuie să se desfăşoare în condiţii anume, astfel încât judecata simţurilor să se poată desfăşura netulburată de nimic.

Contează ce anume mănânci înainte de degustare sau între două sesiuni de degustare, căci gustul şi mirosul anumitor alimente poate denatura perceperea gustului vinului. Contează condiţiile de iluminat în care se desfăşoară treaba, pentru a putea aprecia corect culoarea vinului. Dar pesemne a fost o mare surpriză şi pentru ei să afle că gustul vinului e influenţat de lumină. Un studiu recent a arătat că, baut în încăperi cu lumină ambientală de culoare roşie sau albastră, vinul alb pare mult mai gustos. Ciudat… Unul dintre multele mistere ale relaţiei dintre corpul şi psihicul uman.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu